O, e cineva Préville ăsta. Trebuie să-l vedeți în Mercure galant. Scena cu ghicitoarea e de neprețuit.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:18:45.831 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și spui că ai dat lecții de acompaniament și de compoziție?

- Eu cel puțin nu stricam nici mintea și nici mâinile copiilor. Când treceau de la mine la un profesor bun, nu erau nevoiți să se dezbare de nimic, fiindcă nu-i învățasem nimic. Și cu asta le economisisem și timpul, și banii.

- Dar cum făceai?

- Doamna Lemière trebuie să joace un rol de vestală într-o operă nouă, dar e însărcinată pentru a doua oară. Nu se știe cine o va înlocui.

- Domnișoara Arnould l-a părăsit pe micul ei conte. Se spune că e în vorbă cu Bertin.

- La ultimul concert de amatori era o italiancă despre care pot spune că avea o voce de înger.

- O, e cineva Préville ăsta. Trebuie să-l vedeți în Mercure galant. Scena cu ghicitoarea e de neprețuit.

- Hai, hai, hai, hai, domnișoară, luați-vă cartea. Și pe când domnișoara, care nu se grăbește deloc, își caută cartea pe care nu știe unde a pus-o, mai cheamă și servitoarea și o ceartă, eu vorbesc mai departe.

- Se vorbește despre un măritiș cum nu se poate mai caraghios. Acela al domnișoarei, cum o chema? Fetișcana aceea pe care o întreținea ăla, ăla care i-a făcut vreo doi, trei copii. Aceea care fusese întreținută de atâția alții.

- Vai, vai, vai, Rameau, vorbești prostii. E cu neputință.

- O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine.

- Ce o să-ți mai spun, domnule Diderot? Dădeam drumul câtorva lucruri mai deocheate aduse de prin casele pe unde fusesem, pentru că noi toți suntem mari răspânditori de știri.

- Făceam pe nebunul. Ei mă ascultau, râdeau și strigau: Vai, vai, vai, cât e de încântător!

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu