- Dar de ce nu mă întrebi dumneata unde o să mănânc diseară numai pentru că am avut o clipă judecata sănătoasă și pentru că am fost o clipă sincer?
- Nu, ci fiindcă n-ai fost totdeauna așa.

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:51.870 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Mi se pare că mă cam iei peste picior, domnule Diderot. Nu știi cu cine ai de-a face? Nu-ți dai seama că în clipa de față sunt reprezentantul celor mai de seamă oameni din oraș și de la curte?

- Fie că bogătașii noștri de toate soiurile și-au spus în sinea lor ce ți-am mărturisit eu, fie că nu și-au spus, adevărul e că dacă aș fi în locul lor, aș duce o viață leită cu aceea pe care o duc ei.

- Rău ați mai ajuns voi, ăștia care vă închipuiți că fericirea e aceeași pentru toți.

- Și dumneata ești o ființă vrednică de plâns dacă nu poți pricepe că unii își înfruntă soarta și că e cu neputință să fii nefericit când ai săvârșit fapte bune.

- Așadar, după socoteala dumitale, ar trebui să fim cu toții oameni cumsecade.

- Și cu toate astea, văd nenumărați oameni cumsecade care nu sunt deloc fericiți și nenumărați oameni fericiți care nu sunt deloc cumsecade.

- Dar de ce nu mă întrebi dumneata unde o să mănânc diseară numai pentru că am avut o clipă judecata sănătoasă și pentru că am fost o clipă sincer? -Nu, ci fiindcă n-ai fost totdeauna așa.

- Fiindcă n-ai simțit din vreme că mai întâi de toate trebuie să-ți cauți mijloace de trai nelegate de slugărnicie.

- Dar se potrivesc cel mai bine firii mele de trântor, de neghiob, de secătură.

- Domnule Diderot, în ochii dumitale sunt o ființă pe de-a întregul mârșavă și cu totul de disprețuit, nu? La fel mă văd și eu uneori. Bineînțeles, nu prea des.

- De cele mai multe ori însă mă felicit în loc să mă dojenesc pentru viciile mele.

- Sigur, dumneata, cu disprețul pe care îl ai, sigur, ești mai statornic.

- Dar de ce îmi arăți toată mârșăvia dumitale?

[...]

Citat aleatoriu