- Sigur, dumneata, cu disprețul pe care îl ai, sigur, ești mai statornic.
- Da, așa e.

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:41.582 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și cu toate astea, văd nenumărați oameni cumsecade care nu sunt deloc fericiți și nenumărați oameni fericiți care nu sunt deloc cumsecade.

- Dar de ce nu mă întrebi dumneata unde o să mănânc diseară numai pentru că am avut o clipă judecata sănătoasă și pentru că am fost o clipă sincer?

- Fiindcă n-ai simțit din vreme că mai întâi de toate trebuie să-ți cauți mijloace de trai nelegate de slugărnicie.

- Dar se potrivesc cel mai bine firii mele de trântor, de neghiob, de secătură.

- Domnule Diderot, în ochii dumitale sunt o ființă pe de-a întregul mârșavă și cu totul de disprețuit, nu? La fel mă văd și eu uneori. Bineînțeles, nu prea des.

- De cele mai multe ori însă mă felicit în loc să mă dojenesc pentru viciile mele.

- Sigur, dumneata, cu disprețul pe care îl ai, sigur, ești mai statornic. -Da, așa e.

- Dar de ce îmi arăți toată mârșăvia dumitale?

- Dacă are vreo importanță să fii măreț într-un domeniu oarecare, apoi în rău e neapărat nevoie de măreție. Peste un pungaș oarecare scuipi. Dar pentru un mare criminal nu se poate să n-ai un fel de respect. Curajul lui te uimește. Cruzimea lui te înfioară.

- Da, da. În orice lucru trebuie să prețuim unitatea caracterului.

- Ah, dacă aș fi avut eu talentele dumitale!

- Dacă aș fi știut să mă exprim ca dumneata. Da, da, eu abia dacă am un biet ciripit caraghios pe jumătate de om bine crescut, jumătate de tejghetar.

- Eu nu vorbesc frumos. Nu mă pricep decât să spun adevărul. Și asta, după cum o știi, nu merge întotdeauna.

[...]

Citat aleatoriu