- Ah, dacă aș fi avut eu talentele dumitale!
- Să lăsăm în pace talentele mele și să ne întoarcem la ale dumitale.

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:26:33.206 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Domnule Diderot, în ochii dumitale sunt o ființă pe de-a întregul mârșavă și cu totul de disprețuit, nu? La fel mă văd și eu uneori. Bineînțeles, nu prea des.

- De cele mai multe ori însă mă felicit în loc să mă dojenesc pentru viciile mele.

- Sigur, dumneata, cu disprețul pe care îl ai, sigur, ești mai statornic.

- Dar de ce îmi arăți toată mârșăvia dumitale?

- Dacă are vreo importanță să fii măreț într-un domeniu oarecare, apoi în rău e neapărat nevoie de măreție. Peste un pungaș oarecare scuipi. Dar pentru un mare criminal nu se poate să n-ai un fel de respect. Curajul lui te uimește. Cruzimea lui te înfioară.

- Da, da. În orice lucru trebuie să prețuim unitatea caracterului.

- Ah, dacă aș fi avut eu talentele dumitale! -Să lăsăm în pace talentele mele și să ne întoarcem la ale dumitale.

- Dacă aș fi știut să mă exprim ca dumneata. Da, da, eu abia dacă am un biet ciripit caraghios pe jumătate de om bine crescut, jumătate de tejghetar.

- Eu nu vorbesc frumos. Nu mă pricep decât să spun adevărul. Și asta, după cum o știi, nu merge întotdeauna.

- Nu, nu, dar nu pentru a spune adevărul, ci dimpotrivă, pentru a minți cum trebuie îți râvnesc talentul. Să mă vâr sub pielea femeilor.

- Toate astea le știi de o mie de ori mai bine decât mine. N-aș fi demn nici măcar să-ți fiu învățăcel.

- Câte mari însușiri pierdute. Câte însușiri de-al căror preț habar n-ai.

- Dar eu mi-am ales altă cale. În lumea asta nimic nu-i statornic. Astăzi ești pe culme, mâine în noroi. Ne mână împrejurări blestemate și ne mână al dracului de prost.

[...]

Citat aleatoriu