Domnule Diderot, în ochii dumitale sunt o ființă pe de-a întregul mârșavă și cu totul de disprețuit, nu? La fel mă văd și eu uneori. Bineînțeles, nu prea des.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:22.608 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și dumneata ești o ființă vrednică de plâns dacă nu poți pricepe că unii își înfruntă soarta și că e cu neputință să fii nefericit când ai săvârșit fapte bune.

- Așadar, după socoteala dumitale, ar trebui să fim cu toții oameni cumsecade.

- Și cu toate astea, văd nenumărați oameni cumsecade care nu sunt deloc fericiți și nenumărați oameni fericiți care nu sunt deloc cumsecade.

- Dar de ce nu mă întrebi dumneata unde o să mănânc diseară numai pentru că am avut o clipă judecata sănătoasă și pentru că am fost o clipă sincer?

- Fiindcă n-ai simțit din vreme că mai întâi de toate trebuie să-ți cauți mijloace de trai nelegate de slugărnicie.

- Dar se potrivesc cel mai bine firii mele de trântor, de neghiob, de secătură.

- Domnule Diderot, în ochii dumitale sunt o ființă pe de-a întregul mârșavă și cu totul de disprețuit, nu? La fel mă văd și eu uneori. Bineînțeles, nu prea des.

- De cele mai multe ori însă mă felicit în loc să mă dojenesc pentru viciile mele.

- Sigur, dumneata, cu disprețul pe care îl ai, sigur, ești mai statornic.

- Dar de ce îmi arăți toată mârșăvia dumitale?

- Dacă are vreo importanță să fii măreț într-un domeniu oarecare, apoi în rău e neapărat nevoie de măreție. Peste un pungaș oarecare scuipi. Dar pentru un mare criminal nu se poate să n-ai un fel de respect. Curajul lui te uimește. Cruzimea lui te înfioară.

- Da, da. În orice lucru trebuie să prețuim unitatea caracterului.

- Ah, dacă aș fi avut eu talentele dumitale!

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu