Nu, nu, dar nu pentru a spune adevărul, ci dimpotrivă, pentru a minți cum trebuie îți râvnesc talentul. Să mă vâr sub pielea femeilor.

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:26:55.160 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dar de ce îmi arăți toată mârșăvia dumitale?

- Dacă are vreo importanță să fii măreț într-un domeniu oarecare, apoi în rău e neapărat nevoie de măreție. Peste un pungaș oarecare scuipi. Dar pentru un mare criminal nu se poate să n-ai un fel de respect. Curajul lui te uimește. Cruzimea lui te înfioară.

- Da, da. În orice lucru trebuie să prețuim unitatea caracterului.

- Ah, dacă aș fi avut eu talentele dumitale!

- Dacă aș fi știut să mă exprim ca dumneata. Da, da, eu abia dacă am un biet ciripit caraghios pe jumătate de om bine crescut, jumătate de tejghetar.

- Eu nu vorbesc frumos. Nu mă pricep decât să spun adevărul. Și asta, după cum o știi, nu merge întotdeauna.

- Nu, nu, dar nu pentru a spune adevărul, ci dimpotrivă, pentru a minți cum trebuie îți râvnesc talentul. Să mă vâr sub pielea femeilor.

- Toate astea le știi de o mie de ori mai bine decât mine. N-aș fi demn nici măcar să-ți fiu învățăcel.

- Câte mari însușiri pierdute. Câte însușiri de-al căror preț habar n-ai.

- Dar eu mi-am ales altă cale. În lumea asta nimic nu-i statornic. Astăzi ești pe culme, mâine în noroi. Ne mână împrejurări blestemate și ne mână al dracului de prost.

- Cu orice s-ar îndeletnici omul, tot de la natură e menit.

- Natura, natura...! Natura face niște boroboațe destul de ciudate.

- Cum unii sunt sătui până în gât de toate bunătățile, pe când alții cu un stomac sâcâitor ca și ei, cu o foame nestinsă și mereu vie ca și ei, n-au nici ce să pună în gură.

[...]

Citat aleatoriu