Câte mari însușiri pierdute. Câte însușiri de-al căror preț habar n-ai.

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:27:12.166 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Da, da. În orice lucru trebuie să prețuim unitatea caracterului.

- Ah, dacă aș fi avut eu talentele dumitale!

- Dacă aș fi știut să mă exprim ca dumneata. Da, da, eu abia dacă am un biet ciripit caraghios pe jumătate de om bine crescut, jumătate de tejghetar.

- Eu nu vorbesc frumos. Nu mă pricep decât să spun adevărul. Și asta, după cum o știi, nu merge întotdeauna.

- Nu, nu, dar nu pentru a spune adevărul, ci dimpotrivă, pentru a minți cum trebuie îți râvnesc talentul. Să mă vâr sub pielea femeilor.

- Toate astea le știi de o mie de ori mai bine decât mine. N-aș fi demn nici măcar să-ți fiu învățăcel.

- Câte mari însușiri pierdute. Câte însușiri de-al căror preț habar n-ai.

- Dar eu mi-am ales altă cale. În lumea asta nimic nu-i statornic. Astăzi ești pe culme, mâine în noroi. Ne mână împrejurări blestemate și ne mână al dracului de prost.

- Cu orice s-ar îndeletnici omul, tot de la natură e menit.

- Natura, natura...! Natura face niște boroboațe destul de ciudate.

- Cum unii sunt sătui până în gât de toate bunătățile, pe când alții cu un stomac sâcâitor ca și ei, cu o foame nestinsă și mereu vie ca și ei, n-au nici ce să pună în gură.

- Și cel mai afurisit lucru este ținuta pe care nevoia ne silește s-o avem. Omul nevoiaș nu merge ca oricare altul, ci sare, se cațără, se încolăcește, se târăște, își duce viața luând și executând poziții.

- Mă uit în jurul meu, îmi iau pozițiile mele sau mă distrez privind pozițiile pe care le iau alții.

[...]

Citat aleatoriu