Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:29:13.626 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Suveranul? Ah, și despre el ar fi câte ceva de spus.
- Crezi oare că regele nu găsește din când în când prin preajmă câte un picioruș, câte un coculeț sau câte un năsuc care să-l pună să facă puțină pantomimă?
- Oricine, când are nevoie de altul, se află la strâmtoare și ia poziție. Regele ia poziție în fața amantei sale și în fața lui Dumnezeu. Își joacă și el pantomima lui.
- Ministrul face pasul curtezanului, al lingușitorului, al slugii sau al pușlamalei în fața regelui.
- Ceata ambițioșilor dansează pantomima într-o sută de feluri, care de care mai josnice în fața ministrului.
- Pe legea mea, ceea ce dumneata numești pantomima pușlamalelor este marele dans al pământului.
- O, asta mă consolează.
- Dar să știi că tot există un om scutit de pantomimă: e filozoful care nu are și nu cere nimic.
- Da? Și unde trăiește o asemenea creatură? Dacă n-are nimic, suferă. Dacă nu cere nimic, n-o să capete nimic și va suferi mereu.
- Nu! Diogene își bătea joc de nevoi.
- Sălbaticul cui îi cere? Pământului, animalelor, peștilor, arborilor, ierburilor, rădăcinilor, pârâielor.
- Da, dar trebuie să recunoști că dibăcia bucătarilor, a plăcintarilor, a cârnățarilor, a birtașilor, a cofetarilor, mai adaugă și ea ceva la masa asta a naturii.
- Diogene al dumitale se mulțumea cu puțin.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu