Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:30:20.593 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Dar să știi că tot există un om scutit de pantomimă: e filozoful care nu are și nu cere nimic.
- Da? Și unde trăiește o asemenea creatură? Dacă n-are nimic, suferă. Dacă nu cere nimic, n-o să capete nimic și va suferi mereu.
- Nu! Diogene își bătea joc de nevoi.
- Sălbaticul cui îi cere? Pământului, animalelor, peștilor, arborilor, ierburilor, rădăcinilor, pârâielor.
- Da, dar trebuie să recunoști că dibăcia bucătarilor, a plăcintarilor, a cârnățarilor, a birtașilor, a cofetarilor, mai adaugă și ea ceva la masa asta a naturii.
- Diogene al dumitale se mulțumea cu puțin.
- Aha! Te-ai dat de gol.
- Va să zică și Diogene a dansat pantomima, dacă nu în fața lui Pericle, măcar în fața vreunei curtezane.
- Da, dar dacă, cine știe cum, curtezana era ocupată, iar filozoful grăbit?
- Și cum, mă sfătuiești să-l imit?
- Da, dar tot aș avea nevoie de un pat ca lumea, de o masă bună, de o haină călduroasă iarna, de un costum răcoros vara, de odihnă, de bani și de multe alte lucruri pe care îmi place mai mult să le datorez bunăvoinței altora decât să le câștig prin muncă.
- Asta fiindcă ești un trântor, un mâncău, un mișel, o inimă de cârpă.
- Fără îndoială că plăcerile vieții trebuiesc prețuite, dar nu-ți dai deloc seama cu ce sacrificii le obții.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu