Nu mai avem prea mult de trăit. Tinerețea, în 2-3 ani s-a și dus, dacă în general mai putem vorbi de o tinerețe.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic O clipă a fost al meu.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:59:00.456 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Nimeni nu mă privește, nimeni nu mă sărută, iar lipsită de tandrețe, mă aspresc. Devin uricioasă.

- În camera mea de lucru plutește mirosul parfumului tău.

- Ceva nu-i în regulă, nu, nu... nu merge cu viața noastră. Nu, la un moment dat vei sfârși prin a nu mă mai iubi. Îți voi deveni indiferentă stând mereu, mereu, departe de tine.

- Dacă ai ști câtă nevoie avem de o piesă de-a ta, cum tânjim după ea, după eleganța, gingășia, poezia ta, parfumul, după tot ce numai tu știi să redai.

- Îmi scrii mereu că te mustră conștiința, pentru că nu trăiești cu mine la Yalta, ci la Moscova. Dar ce putem face, iubita mea? Dacă ți-ai petrece toată iarna cu mine la Yalta, viața ta ar fi ratată și eu aș fi cel ce ar avea remușcări.

- Nu cred că asta ar ameliora situația.

- Nu mai avem prea mult de trăit. Tinerețea, în 2-3 ani s-a și dus, dacă în general mai putem vorbi de o tinerețe.

- Fără tine m-aș sălbătici ca vița pe gard.

- Nu uita că ești soția mea și pot oricând să te aduc la mine cu ajutorul poliției.

- De două zile și două nopți n-am primit nicio scrisoare de la tine.

- M-ai părăsit? Nu mă mai iubești? Dacă e așa, scrie-mi și-ți trimit cămășile din dulapul meu, iar tu fă bine și expediază-mi galoșii. Dacă mă iubești însă în continuare, pot rămâne toate la locul lor.

- Te-ai convins în sfârșit că nu te părăsesc?

- Am râs grozav când am citit scrisoarea ta.

[...]

Cele mai bune replici din film

Unul sau două spectacole nereușite nu sunt deloc un motiv să lăsăm capul în jos și să nu dormim noaptea. Arta este un tărâm pe care nu poți înainta fără să te împiedici. Mai aveți în față multe zile de insucces și chiar stagiuni întregi eșuate.

Oricât de ciudat ți-ar părea, scrisorile tale nu le citesc, le înghit.

Am sentimentul că viața trece. Că n-am trăit. Că n-am înțeles viața. Dar mai ales îmi pare că n-am știut să iau și să pătrund ce e frumos în viață.

Te sărut mult, mult de tot, până la pierderea minții, până la nebunie.

Nu m-am dat jos din pat până ce n-am înghițit tot textul.

Citat aleatoriu