Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:40 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Asta cum s-a întâmplat?
- Nu c-ai semăna cu mama, Regină, așa cum biata mamă n-a fost niciodată... ești mama mea. Și dumneata, Rege, ești tatăl meu.
- Și dumneata, Duce, ești... nu fratele meu, nici iubitul meu sau soțul meu, ești așa cum ar fi fost toți trei la un loc.
- Un om foarte bun. Și-acum, de când știu că-i e frică, îl iubesc mai mult ca oricând.
- Mă iubești? De când?
- Și-n loc de asta, te-am văzut pe tine, aici, pe scenă. De-atunci, de-acum 100 de ani...
- Să nu-mi spui, Regină, că nu se-ntâmplă nimic!
- Când eram tânăr și puternic, nu mă iubea nimeni. A, femei au fost multe, una după alta, dar nu m-au iubit. Eu știam, știau și ele, era doar un joc, nimic mai mult. Și, cât ținea, era plăcut.
- Eu nu le eram credincios, nici ele, mie, dar erau bani de cheltuit și mândrie și putere și aroganță și tinerețe și râsete... Și minciuni, folosite până la epuizare... dar nu-mi pasă!
- Doar purtam coroana, ce naiba! Câștigasem titlul... și, pe urmă am pierdut titlul și-au plecat toate și-am rămas ca un prost.
- Prost am fost întotdeauna, dar și puternic și iute și norocos...
- Nu mă iubi, fată, sunt obișnuit cu lipsa de iubire.
- Dar te iubesc.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu