Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:25:07 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Însemnă că va trebui să-l învăț pe urs să se lupte cu un om mare și puternic, fără să-i facă niciun rău.
- Și omul nostru mare și puternic a plecat. Dar se întoarce, nu-i așa?
- Asta-i casa lui, și-acu a plecat și eu am rămas. Și eu n-am ce căuta aici. El a mințit pentru mine. Din bunătate și din milă.
- Ce teatru am cunoscut eu? Un cartof-doi cartofi... crezi că asta înseamnă să faci teatru? Crezi că asta-i actoria: Ce mai faci, prietene? Crezi că asta-i dintr-o operă?
- Când am venit aici, eram pierdută, și el m-a găsit. El m-a ajutat, el m-a apărat. Mi-a salvat viața.
- De când sunt aici, am învățat mai mult decât în toate clipele vieții mele la un loc.
- El a mințit, ca să pot rămâne. Și eu am spus adevărul, ca să-l gonesc.
- Mă duc să-l găsesc, să-i spun ce rău îmi pare c-am fost o mincinoasă nemernică, atât de convingătoare. Și, pe urmă, îmi văd de drum.
- Păi, dacă-i vorba să fie cineva supărat aici, apoi ar trebui să fiu eu! Supărat, că nu știu nimic și nu putem învăța. Dar nu sunt supărat și trebuie să nu fii nici tu.
- Așa-s lucrurile. Păi, dac-am fi într-un palat, în loc să fim în caverna asta, tot așa ar fi? Dac-am avea totul, și chiar mai mult, tot așa ar fi?
- Și nu sunt supărat, nu pot fi supărat. Așa e lumea, așa suntem noi, asta-i tot. Și noi nu înțelegem...
- Atunci, la ce servește?
- Și minciunile?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu