Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Oamenii cavernelor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:25:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Când am venit aici, eram pierdută, și el m-a găsit. El m-a ajutat, el m-a apărat. Mi-a salvat viața.
- De când sunt aici, am învățat mai mult decât în toate clipele vieții mele la un loc.
- El a mințit, ca să pot rămâne. Și eu am spus adevărul, ca să-l gonesc.
- Mă duc să-l găsesc, să-i spun ce rău îmi pare c-am fost o mincinoasă nemernică, atât de convingătoare. Și, pe urmă, îmi văd de drum.
- Păi, dacă-i vorba să fie cineva supărat aici, apoi ar trebui să fiu eu! Supărat, că nu știu nimic și nu putem învăța. Dar nu sunt supărat și trebuie să nu fii nici tu.
- Așa-s lucrurile. Păi, dac-am fi într-un palat, în loc să fim în caverna asta, tot așa ar fi? Dac-am avea totul, și chiar mai mult, tot așa ar fi?
- Și nu sunt supărat, nu pot fi supărat. Așa e lumea, așa suntem noi, asta-i tot. Și noi nu înțelegem...
- Atunci, la ce servește?
- Și minciunile?
- Fără scuze, fără mirare, fără regrete, fără rușine, fără sisteme sau reguli formulate mai bine decât prin politețe și dragoste.
- Nu fi supărat pe tine însuți că ești cine ești. Dacă crezi că nu ești adevăr și frumusețe, poate că te înșeli.
- Mulțumesc, dar aici nu-i locul meu.
- Mama și tatăl meu nu s-au gândit, nu, nu... dar, chiar dacă s-ar fi gândit, așa cum au făcut-o mulți, ăsta tot n-ar fi locul meu. Și nici al altora... Al ursului, daaa... și-al tuturor celor din neamul lui.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu