Stelelor n-am ce le face. Am calculat că aș putea dormi normal peste un milion de veșnicii, când s-ar putea produce o eclipsă universală. Dar n-am ce face treaz până atunci!

— Paracliserul (George Constantin)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

george constantin marin sorescu somn stele

Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:31:27 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Începe să miroasă a mir.

- Deasupra pământului păcătos e un strat gros de untdelemn, care a ieșit la suprafață ca untdelemnul.

- Oare eu aș putea să dorm pe untdelemn? Să ies deasupra de tot... Şi să mă prăjesc la infinit!

- Lumina asta aprinsă... Dacă în jur e cineva treaz, mă duc și-l rog să-nchidă ochii.

- Dacă în apropiere se află vreo santinelă, o forțez să-ncheie pace.

- Dacă sub fereastră e o floare-nflorită, mă duc și-o privesc până a doua zi de dimineață.

- Stelelor n-am ce le face. Am calculat că aș putea dormi normal peste un milion de veșnicii, când s-ar putea produce o eclipsă universală. Dar n-am ce face treaz până atunci!

- Ia să mă apuc de lucru...

- Există o voluptate și a epuizării.

- Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsă! 'Iată, sunt stoarsă de tot. M-am risipit în eter, am acrit toți aștrii, ziua asta până-n străfunduri...'

- Pământul, stors printre degetele noastre, oftează și el de plăcere: 'Sunt sleit de istorie, de geografie, de geologie, de suflet, de tot - nu mai există mâine, sunt stors definitiv.'

- Ia te uită...! Aici, pe zid, e pictat martiriul Sfântului Sebastian!

- În sfârșit, un om fericit... cu trupul sfârtecat de săgeți...

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu