Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:32:28 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Dacă sub fereastră e o floare-nflorită, mă duc și-o privesc până a doua zi de dimineață.
- Stelelor n-am ce le face. Am calculat că aș putea dormi normal peste un milion de veșnicii, când s-ar putea produce o eclipsă universală. Dar n-am ce face treaz până atunci!
- Ia să mă apuc de lucru...
- Există o voluptate și a epuizării.
- Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsă! 'Iată, sunt stoarsă de tot. M-am risipit în eter, am acrit toți aștrii, ziua asta până-n străfunduri...'
- Pământul, stors printre degetele noastre, oftează și el de plăcere: 'Sunt sleit de istorie, de geografie, de geologie, de suflet, de tot - nu mai există mâine, sunt stors definitiv.'
- Ia te uită...! Aici, pe zid, e pictat martiriul Sfântului Sebastian!
- În sfârșit, un om fericit... cu trupul sfârtecat de săgeți...
- Care și-a luat soarta în propriile-i mâini, în propriul trup, în ochi, în inimă... Care și-a luat soarta în propria-i inimă.
- Deși distanța de la care trag păgânii e cam mică. Nu e voie să ochești un sfânt de la o distanță mai mică de trei metri. Nu e uman!
- Omul e fericit că suferă, dar nu trebuie să se întindă prea mult coarda.
- Nu e uman, păgânilor!
- Acum, Sfinte Sebastian, ar urma să-i gonesc pe mișei până dincolo de turlă, să te dezleg de copacul ăsta nenorocit, să-ți ung rănile și să-ți spăl picioarele!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu