Pământul, stors printre degetele noastre, oftează și el de plăcere: 'Sunt sleit de istorie, de geografie, de geologie, de suflet, de tot - nu mai există mâine, sunt stors definitiv.'

[ 0 ]

Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:32:06 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dacă în apropiere se află vreo santinelă, o forțez să-ncheie pace.

- Dacă sub fereastră e o floare-nflorită, mă duc și-o privesc până a doua zi de dimineață.

- Stelelor n-am ce le face. Am calculat că aș putea dormi normal peste un milion de veșnicii, când s-ar putea produce o eclipsă universală. Dar n-am ce face treaz până atunci!

- Ia să mă apuc de lucru...

- Există o voluptate și a epuizării.

- Ce extraordinar trebuie să se simtă lămâia bine stoarsă! 'Iată, sunt stoarsă de tot. M-am risipit în eter, am acrit toți aștrii, ziua asta până-n străfunduri...'

- Pământul, stors printre degetele noastre, oftează și el de plăcere: 'Sunt sleit de istorie, de geografie, de geologie, de suflet, de tot - nu mai există mâine, sunt stors definitiv.'

- Ia te uită...! Aici, pe zid, e pictat martiriul Sfântului Sebastian!

- În sfârșit, un om fericit... cu trupul sfârtecat de săgeți...

- Care și-a luat soarta în propriile-i mâini, în propriul trup, în ochi, în inimă... Care și-a luat soarta în propria-i inimă.

- Deși distanța de la care trag păgânii e cam mică. Nu e voie să ochești un sfânt de la o distanță mai mică de trei metri. Nu e uman!

- Omul e fericit că suferă, dar nu trebuie să se întindă prea mult coarda.

- Nu e uman, păgânilor!

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu