Contextul replicii
[...]
- La mijloc, între pian și viori, alămurile. Cele din lemn și cele de tablă. Se deosebesc ușor, mai ales după felul în care lucesc în lumină.
- Sus, în fund, tobele. Remarcabil e faptul că la aceste instrumente de mare forță au fost repartizați interpreți foarte sensibili și delicați...
- Ei lovesc toba cu atâta discreție încât trebuie în permanență să stea cu urechea lipită de pielea de vițel ca să audă ce cântă.
- Cum se spune, de la timpan la timpan.
- Un instrument mai ciudat... am aflat că se numește 'harfă'. Și e cunoscut de mult, din antichitate. Seamănă cu somiera unui pat, dar e așa, goală.
- Persoana care cântă la harfă depune un mare efort fizic. De aceea are foarte multe pauze... ca să se poată odihni.
- De altfel, am observat că harfa apare în puține concerte. Ceea ce îi oferă instrumentistului un program destul de convenabil.
- Personajul care nu cântă la niciun instrument, dar care are leafa cea mai mare, este dirijorul. El dă din mâini. El arată fiecăruia ce are de cântat. Stă c-un băț în mână și mereu arată pe câte unul: Violoncel! Piculina! Oboi! Tu... bă!
- La urmă, pe cei care n-au fost ascultători îi scoală-n picioare să-i vadă publicul. Vai, ce-a fost!
- Piesa de rezistență a concertului nu s-a dezmințit. A depus o teribilă rezistență lăsându-se foarte greu cântată.
- De altfel, din cauza asta dirijorul a intrat în criză... de timp și-a trebuit să facă finalul abia la sfârșit.
- A accelerat piesa ca să recupereze timpul pierdut pentru că în culise aștepta baletul.
- A fost un asemenea entuziasm încât nimeni nu a observat că a lipsit soprana de coloratură.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu