Piesa de rezistență a concertului nu s-a dezmințit. A depus o teribilă rezistență lăsându-se foarte greu cântată.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Primăvară, unde ești?.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:21:27 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Cum se spune, de la timpan la timpan.

- Un instrument mai ciudat... am aflat că se numește 'harfă'. Și e cunoscut de mult, din antichitate. Seamănă cu somiera unui pat, dar e așa, goală.

- Persoana care cântă la harfă depune un mare efort fizic. De aceea are foarte multe pauze... ca să se poată odihni.

- De altfel, am observat că harfa apare în puține concerte. Ceea ce îi oferă instrumentistului un program destul de convenabil.

- Personajul care nu cântă la niciun instrument, dar care are leafa cea mai mare, este dirijorul. El dă din mâini. El arată fiecăruia ce are de cântat. Stă c-un băț în mână și mereu arată pe câte unul: Violoncel! Piculina! Oboi! Tu... bă!

- La urmă, pe cei care n-au fost ascultători îi scoală-n picioare să-i vadă publicul. Vai, ce-a fost!

- Piesa de rezistență a concertului nu s-a dezmințit. A depus o teribilă rezistență lăsându-se foarte greu cântată.

- De altfel, din cauza asta dirijorul a intrat în criză... de timp și-a trebuit să facă finalul abia la sfârșit.

- A accelerat piesa ca să recupereze timpul pierdut pentru că în culise aștepta baletul.

- A fost un asemenea entuziasm încât nimeni nu a observat că a lipsit soprana de coloratură.

- M-am interesat la cabină și-am aflat: a întârziat la machiaj.

- La plecare am auzit 2 critici muzicali spunând cu competență: 'De aici înainte, colega, va fi mult mai plăcut să venim la concert.

- Uite așa a fost...

[...]

Cele mai bune replici din film

Personajul care nu cântă la niciun instrument, dar care are leafa cea mai mare, este dirijorul. El dă din mâini. El arată fiecăruia ce are de cântat. Stă c-un băț în mână și mereu arată pe câte unul: Violoncel! Piculina! Oboi! Tu... bă!

Atmosfera este acea parte a pământului în care avem voie să respirăm.

Îți amintești, dragul meu, de primăvara aceea când mi-ai spus că mă iubești? Am rămas o oră întreagă mută. -Dacă mi-amintesc? A fost cel mai frumos moment din viața mea.

Știu precis: Londra este orașul cu ceața cea mai deasă. -Aș! Eu am trecut printr-unul în care ceața era și mai deasă. -Ce oraș? -Tocmai asta e, că din cauza ceții nici n-am putut afla ce oraș e.

Pe scenă, în stânga, așa cum stați dv. în fața aparatelor de radio, e pianul. Un pian negru... cu coadă și cu una, două, trei picioare.

Citat aleatoriu