Cel puțin știi că nu ești singur sub bolta asta imensă, că undeva, în altă lume, în altă constelație, în Ursa Mare, sau pe Steaua Polară, sau pe Vega...

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:49:26 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar sunt seri când tot cerul foșnește de viață, când pe ultima stea, dacă asculți bine, auzi cum freamătă păduri și oceane - fantastice păduri și fantastice oceane,

- Seri în care tot cerul e plin de semne și de chemări, ca și cum după o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, ființe care nu s-au văzut niciodată, se caută, se presimt, se cheamă.

- Și se găsesc?

- De ce?

- E păcat. E trist.

- E puțin trist. Dar e frumos.

- Cel puțin știi că nu ești singur sub bolta asta imensă, că undeva, în altă lume, în altă constelație, în Ursa Mare, sau pe Steaua Polară, sau pe Vega...

- Sau pe steaua d-tale fără nume...

- Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc.

- Poate că acolo tot ce aici e greoi și apăsător, devine ușor, tot ce aici e întunecat și opac, devine luminos și transparent.

- Tot ce încercăm fără să izbutim nici pe jumătate - gesturile noastre zadarnice, visele noastre căzute - tot ce am fi vrut să cutezăm și n-am cutezat, să iubim și n-am iubit, tot, tot, se împlinește, se simplifică, se împarte.

- Crezi... crezi că sunt și acolo oameni. Oameni ca noi.

- Oameni, nu știu. Ca noi, nu cred. Dar poate ființe mai ușoare, mai luminoase, mai plutitoare...

[...]

Cele mai bune replici din film

Dar sunt seri când tot cerul foșnește de viață, când pe ultima stea, dacă asculți bine, auzi cum freamătă păduri și oceane - fantastice păduri și fantastice oceane,

Am patru minute întârziere, coniță. Nu mai pot să stau. Eu sunt accelerat.

Ai șoareci? -Unul singur. Îl cunosc. Vine uneori noaptea când citesc sau am de lucru. Îi place să se plimbe printre cărți.

Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc.

Când liliacul alb în Ianuarie nu e destul de alb? Să te găsesc acum într-un mizerabil târg de provincie, leșinând de fericire cu o sorcovă în brațe?

Citat aleatoriu

Cel puțin știi că nu ești singur sub bolta asta imensă, că undeva, în altă lume, în altă constelație, în Ursa Mare, sau pe Steaua Polară, sau pe Vega...

Contextul replicii

Cele mai bune replici din film

Ultimele citate adaugate

Chestionar