Am 47 de ani. Până acum un an m-am străduit, la fel ca voi, să-mi întunec într-adins privirea cu socoteala asta voastră și să nu văd adevărata viață. Și credeam că fac bine.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:14:50.470 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Nu știu de ce nu-ți place când vorbesc eu.
- Iartă-mă, Vania, dar în ultimul timp te-ai schimbat atât încât nu te mai recunosc.
- Erai un om de convingere, bine hotărât, cu o personalitate luminoasă.
- Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune.
- Am 47 de ani. Până acum un an m-am străduit, la fel ca voi, să-mi întunec într-adins privirea cu socoteala asta voastră și să nu văd adevărata viață. Și credeam că fac bine.
- Unchiule Vania, ce anost e tot ce spui!
- Ai uitat că o convingere prin ea însăși nu-i nimic? E o literă moartă.
[...]