Acum însă, dacă ai ști, nu dorm noaptea de ciudă și de mânie că mi-am petrecut viața atât de prostește și că n-am prins tot ce aș fi putut avea. Și ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea...
Fragment audio de 22 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:15:11.053 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Nu știu de ce nu-ți place când vorbesc eu.
- Iartă-mă, Vania, dar în ultimul timp te-ai schimbat atât încât nu te mai recunosc.
- Erai un om de convingere, bine hotărât, cu o personalitate luminoasă.
- Altă glumă mai usturătoare nici nu mi s-ar putea spune.
- Acum însă, dacă ai ști, nu dorm noaptea de ciudă și de mânie că mi-am petrecut viața atât de prostește și că n-am prins tot ce aș fi putut avea. Și ce nu-mi mai îngăduie acum bătrânețea...
- Unchiule Vania, ce anost e tot ce spui!
- Ai uitat că o convingere prin ea însăși nu-i nimic? E o literă moartă.
- Ar fi trebuit să te-nhami la treabă.
- Ah, ah, ah, ah... Cine e? Tu ești, Sonia?
- Eu sunt.
[...]