Firește că proprietatea e a Soniei. Dar cine tăgăduiește? Fără învoirea Soniei, nici nu m-aș putea hotărî la vânzare, nu?
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:02:38.069 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Dar la mine, la bătrâna mea mamă și la Sonia, te-ai gândit? Unde ne ducem?
- Le vom chibzui pe toate la vremea lor, nu? Nu totul deodată.
- Ia stai puțin. Se vede că până acum n-am avut niciun pic de judecată sănătoasă.
- Se vede că până acum am fost un nerod și-am luat-o turcește cu legile.
- Credeam că proprietatea surorii mele a trecut Soniei.
- Firește că proprietatea e a Soniei. Dar cine tăgăduiește? Fără învoirea Soniei, nici nu m-aș putea hotărî la vânzare, nu?
- Și tocmai pentru că e în interesul Soniei am făcut propunerea asta.
- Păi... Nu-mi intră în cap și pace. Nu-mi intră în cap. Poate mi-am pierdut eu mințile sau, sau...
- Vania, nu-l contrazice pe Alexandr. Crede-mă, știe el mai bine decât noi toți ce e bine și ce e rău.
- Dați-mi vă rog un pahar cu apă... Eh, acum spuneți ce-oți vrea.
- Nu înțeleg de ce te frămânți, nu?
- Eu nu spun că proiectul meu e ideal. Dacă toată lumea găsește că nu e bun, eu nu mai stăruiesc.
[...]