Până acum am făcut prostia să cred că moșia asta e a Soniei. Răposatul meu tată a cumpărat-o ca zestre surorii mele.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:02:19.068 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Vom pune banii în titluri de rentă, iar cu prisosul vom cumpăra o vilă în Finlanda.
- Lasă Finlanda! Ai mai spus și altceva.
- Da... Propun să vindem moșia.
- Dar la mine, la bătrâna mea mamă și la Sonia, te-ai gândit? Unde ne ducem?
- Le vom chibzui pe toate la vremea lor, nu? Nu totul deodată.
- Ia stai puțin. Se vede că până acum n-am avut niciun pic de judecată sănătoasă.
- Până acum am făcut prostia să cred că moșia asta e a Soniei. Răposatul meu tată a cumpărat-o ca zestre surorii mele.
- Se vede că până acum am fost un nerod și-am luat-o turcește cu legile.
- Credeam că proprietatea surorii mele a trecut Soniei.
- Și tocmai pentru că e în interesul Soniei am făcut propunerea asta.
- Păi... Nu-mi intră în cap și pace. Nu-mi intră în cap. Poate mi-am pierdut eu mințile sau, sau...
- Vania, nu-l contrazice pe Alexandr. Crede-mă, știe el mai bine decât noi toți ce e bine și ce e rău.
[...]