Și când ne va sosi ceasul, vom muri smeriți, fără să cârtim. Și acolo, pe lumea cealaltă, vom spune cât am suferit, cât am plâns, cât de amărâți am fost în viață. Și lui Dumnezeu o să i se facă milă de noi.
Fragment audio de 30 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:38:10.103 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Mă-ntorc și eu la chitara mea.
- Draga mea, Sonia... Dac-ai ști... Dac-ai ști ce amărât sunt... Ce greu mi-e...
- Vom îndura cu răbdare încercările pe care ni le va trimite soarta.
- Ne vom trudi pentru alții. Și acum și la bătrânețe. Fără să știm ce-i odihna.
- Și când ne va sosi ceasul, vom muri smeriți, fără să cârtim. Și acolo, pe lumea cealaltă, vom spune cât am suferit, cât am plâns, cât de amărâți am fost în viață. Și lui Dumnezeu o să i se facă milă de noi.
- Și amândoi, unchiule drag, o să vedem o altă viață... luminoasă, frumoasă, minunată!
- Cred în asta, unchiule. Cred cu putere. Cred din suflet. Ne vom odihni.
- Ne vom odihni. Vom auzi îngerii. Vom vedea cerul strălucind de diamante.
- Și viața noastră va fi să fie tihnită, blândă și dulce ca o mângâiere.
[...]