Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:13:07.430 în înregistrarea originală.
- E dreptul dumitale ca om, nu-i așa?
- Aș vrea să te întreb însă dacă te-ai răzbunat în vreun fel pe femeia aceea barbară.
- Pentru că veni vorba despre problema vecinilor, am și eu o teoria mea, pe care aș vrea să v-o expun pe scurt.
- Luați loc, domnilor, luați loc, nu stați așa. Doriți o cafea?
- După părerea mea, oamenii au trăit în cele mai excelente relații, atâta vreme cât nu au fost vecini unii cu alții.
- Eu eram, de pildă, foarte bun prieten cu un coleg de serviciu. Iată însă că viața și întâmplarea au făcut ca el să devină vecinul meu, iar eu vecinul lui. Ei bine, din aceeași clipă, am început să ne urâm. Da. Am ajuns până la violență.
- Într-o zi, de pildă, el mi-a rupt o mână. -Care? -Stânga. Ce puteam să fac? Să mă adresez tribunalului? -Eu am fost la tribunal. -Nu, mi-era rușine, nu... Nu voiam să mă știe lumea. -Și atunci? -I-am rupt și eu o mână. -Care? -Cealaltă.
- Acuma, între noi fie vorba, eu, ca om al legii, sunt de același principiu: litigiile dintre vecini să se rezolve între ei, în afara legilor. De aceea, te-aș sfătui și pe dumneata, domnule Panfil, să te răfuiești cu domnul Zisu, între patru ochi.
- Domnilor... Domnilor! Eu v-am chemat aici nu ca să-mi dați sfaturi, ci ca să ne îndepliniți obligațiile dumneavoastră profesionale.
- Știu eu cum trebuie să mă răfuiesc cu domnul Zisu, mai exact știu eu cum să-l lichidez. Totul e să vină, să vină mai repede. Să vină mai repede!
- Domnule Panfil, iartă-mă, dar înainte de a sosi domnul doctor, dumneata tocmai îmi povesteai ceva foarte palpitant.
- Nu știu, parcă tocmai începusei să-mi spui cum l-ai depistat pe răufăcător, adică cum l-ai descoperit pe Zisu că se șterge pe preșul dumitale.
- Stați jos, domnilor, stați jos.
Citat aleatoriu