Am aflat că însuși vecinul meu, Zisu, e un navetist ordinar care venea în fiecare seară și se ștergea cu bocancii lui încărcați de cernoziom pe preșul meu de lână!

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:15:06.052 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- L-am pândit pe bandit, câteva nopți la rând. Ședeam în casă și mă uitam pe gaura cheii. Da, dar nu reușeam să-l depistez, nu reușeam! Privirea mea nu era suficientă. Era nevoie de ajutorul științei.

- Și atunci, cum am procedat?

- Am luat câteva probe de noroi de pe preșul meu, noroi care provenea evident de pe încălțămintea grosolană a agresorului și l-am dat unui cumnat care lucrează la un laborator de cercetare a pământului.

- Peste două zile, cumnatul mi-a dat răspunsul. Pământul respectiv era un cernoziom din Bărăgan.

- Am făcut apoi cercetări în tot blocul pentru a afla care dintre locatari lucrează în Bărăgan.

- Cu ajutorul femeii de serviciu, o ciubucăreasă ordinară, dar cu un bagaj de informații foarte bogat...

- Am aflat că însuși vecinul meu, Zisu, e un navetist ordinar care venea în fiecare seară și se ștergea cu bocancii lui încărcați de cernoziom pe preșul meu de lână!

- Ajuns în posesia acestor date, m-am dus să-l dau în judecată. La tribunal au râs de mine și m-au dat afară. Au zis că sunt nebun. Cum să dai în judecată pe un om așa pentru că s-a șters numai pe preșul dumitale?

- Cică ăsta nu-i motiv. Nu-i motiv? Ei bine, le-am strigat: am să-l și omor pentru motivul ăsta!

- L-am reclamat apoi la ziar, la radio, la televiziune, pentru emisiunea asta... Transfocator, la ICL, la ILL, la TGL și BLL... și la Crucea Roșie chiar am fost. Dar nicăieri n-am primit niciun răspuns favorabil.

- Atunci, pe bună dreptate, am stat și mi-am zis: dacă niciun organ legal nu-l poate ajuta pe un vecin năpăstuit de alt vecin să-și facă dreptate, atunci nu-mi mai rămâne decât să-mi fac singur dreptate. Cu alte cuvinte, să-l omor.

- De aceea v-am chemat pe dumneavoastră ca să asistați la ceremonia acestui gest care va rămâne, sper, un exemplu pentru toți vecinii actuali și viitori. Păi nu mai pot, domnule!

- Iartă-mă, domnule Panfil, dacă povestea dumitale m-a impresionat până la lacrimi. Căci pe mine mă face să sufăr orice suferință omenească, darămite suferința unui vecin. Că sunt și eu vecin, domnule.

[...]

Citat aleatoriu