- Ce-i asta?
- Ce, ce, ce?
- Ce-i cu preșul dumitale la ușa mea?
- Da, da, da... preșul dumitale la ușa mea, da... Păi preșul dumitale e la ușa mea.
- Preșul meu e la ușa dumitale! Preșul dumitale la ușa mea!
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:22:47.712 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Din cauza preșului ăsta nenorocit, am devenit astenic! Plâng din te-miri-ce!
- Ce ai cu preșul meu, domnule? Nu-i un preș elegant, dar e durabil și e al meu, al meu!
- Hai, domne, strângeți-vă odată de gât, că mă țineți din treabă! Eu sunt în timpul serviciului!
- Și-am eu am preș de lână, că mie-mi place să mă șterg pe ceva moale și plăcut. E tabietul meu.
- Sunt singur pe lume... și orfan... și burlac. Unica mea bucurie sunt tabieturile.
- Ce-i asta? -Ce, ce, ce? -Ce-i cu preșul dumitale la ușa mea? -Da, da, da... preșul dumitale la ușa mea, da... Păi preșul dumitale e la ușa mea. -Preșul meu e la ușa dumitale! Preșul dumitale la ușa mea!
- Madam Filofteia, dumneata nu știi nimic?
- Păi... eu le-oi fi încurcat, în toiul serviciului!
- Cum?
- Domnule Zisu, în această clipă, cred că realizezi marea eroare căreia i-am căzut pradă amândoi.
[...]