Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:14.645 în înregistrarea originală.
- Ce ai avut cu preșul meu? Nu ți-a fost milă de el să-l batjocorești? Nu e păcat de el? Poftim, domnule, uită-te, în ce hal l-ai adus... Uită-te...
- Ce-i asta?
- Madam Filofteia, dumneata nu știi nimic?
- Încetați! Pauză!
- Păi... eu le-oi fi încurcat, în toiul serviciului!
- Cum?
- Domnule Zisu, în această clipă, cred că realizezi marea eroare căreia i-am căzut pradă amândoi.
- Această lucrătoare pe tărâmul curățeniei și prietenă intimă a anasonului, ne încurcă în mod intenționat preșurile ca să ne-nvrăjbească.
- Treci imediat la mărturisire completă! Treci imediat!
- Păi, nu v-am spus? Asta e. Uneori, când e becul chior, ori e lipsă, scutur preșurile pe întuneric și pe urmă le-ncurc. Pe al dumitale îl pun la dânsul, pe al dânsului la... Uite, așa mai departe. Că e omenește și se-ntâmplă.
- De aceea le-oți fi găsit fiecare murdare de noroiul celuilalt. Seara, când veneați acasă, fără să vă dați seama, vă ștergeați fiecare pe preșul celuilalt.
- Asta e! Am greșit și eu. Și ce mare scofală, ă? Orice salariat are dreptul să greșească o dată pe zi.
- Pleacă!
Citat aleatoriu