- Dar un comandant trebuie să fie consecvent până la capăt.
- Da.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:57.661 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- După cum vezi, numai lucruri neobișnuite a căror repetiție intră în obișnuințe.

- Pe de altă parte, dacă recunosc că am mințit spunând că am văzut o femeie inexistentă, nu ar fi bine.

- Deci, pentru liniștea generală trebuie să facem ceva aparent nefiresc.

- Tot ce te rog eu e să nu te miri. Tot ce te rog e să faci ca și cum ar fi un lucru normal. Să nu ți se pară un capriciu, ci ceva important pentru mersul înainte al vasului.

- Desigur, ar fi mult mai simplu să nu discutăm despre apariția femeii pe vas și cu timpul, furați de plictiseală sau de vânt, gândurile legate de țara pe care o căutăm să ne facă să uităm cu totul de ea.

- Am putea ajuta chiar această uitare, lichidându-i pe cei cu memorie bună sau deviindu-le memoria într-o direcție mai utilă, idioată. Idioată, doar utilă.

- Dar un comandant trebuie să fie consecvent până la capăt. -Da.

- Iată... iată care e planul meu, adică, al nostru, de vreme ce el devine comun...

- Și mâna mea așezată pe ceafa ta este limpede, limpede ca și gândul pe care îl rostesc.

- Vreau s-o găsești. Trebuie s-o găsești pe femeia aceea. Ea este singura care ne poate duce la Țara de Aur.

- Asta-i tot ce doresc de la tine. Nimic altceva. Atât. Îți ordon.

- Ofițer Garcia, știu că tu nu crezi în existența acestei femei, nici cât într-o pasăre dezbrăcată de pene, dar va trebui s-o găsești.

- E un ordin, dar dacă-l execuți, poți să-l iei ca pe o rugăminte care va rămâne între noi.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu