Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:21:14.959 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Deci te gândeai la logodnica ta. Cum o cheamă?
- Un nume tocmai bun de ascuns în sufletul tău, sensibil și devotat, unde, datorită împrejurărilor a început să capete trup, în măsura în care trupul unei femei, al femeii iubite, poate să se întrupeze în sufletul celui care o iubește. Poate?
- Asta e important de două ori. În primul rând pentru că îmi dovedești ipoteza și în al doilea rând pentru că în privința asta sunt cam nepriceput.
- Toată viața am navigat. Nu mă pricep la femei.
- Dar să revenim.
- Deci femeia asta, logodnica, a căpătat chip și contur în sufletul tău derutat, speriat, care o dorea ca pe unica certitudine vie, palpabilă.
- Nu te-ai temut? -Nu. Dorința de certitudine era mai puternică.
- Mă vedeam adesea în străfundurile sufletului meu ca pe ceva îndepărtat, greu de atins, inaccesibil datorită diferenței de rang, de castă.
- Pe de altă parte, preocupările mele artistice îmi dăduseră putința de-a fi aproape de ea. Ba chiar o oarecare superioritate. Eram convins.
- Dar să nu divaghez...
- Ea a existat în tine tot timpul și, ca orice artist, ai încercat să materializezi imaginea ei, să joci rolul ei, nu-i așa? Chiar dacă era un rolișor compus în pripă, improvizat și cu puțini spectatori.
- Deci știți... sau bănuiți? Ce mai contează? Ei, bine, pentru că doriți să vă spun totul neapărat...
- În seara aceea am coborât pe nevăzute în cală și, căutând printre niște boarfe împestrițate, am îmbrăcat o rochie din cele pregătite pentru indiencele de-aici.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu