Pe de altă parte, preocupările mele artistice îmi dăduseră putința de-a fi aproape de ea. Ba chiar o oarecare superioritate. Eram convins.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic A treia caravelă.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:21:36.903 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Asta e important de două ori. În primul rând pentru că îmi dovedești ipoteza și în al doilea rând pentru că în privința asta sunt cam nepriceput.

- Toată viața am navigat. Nu mă pricep la femei.

- Dar să revenim.

- Deci femeia asta, logodnica, a căpătat chip și contur în sufletul tău derutat, speriat, care o dorea ca pe unica certitudine vie, palpabilă.

- Nu te-ai temut?

- Mă vedeam adesea în străfundurile sufletului meu ca pe ceva îndepărtat, greu de atins, inaccesibil datorită diferenței de rang, de castă.

- Pe de altă parte, preocupările mele artistice îmi dăduseră putința de-a fi aproape de ea. Ba chiar o oarecare superioritate. Eram convins.

- Dar să nu divaghez...

- Ea a existat în tine tot timpul și, ca orice artist, ai încercat să materializezi imaginea ei, să joci rolul ei, nu-i așa? Chiar dacă era un rolișor compus în pripă, improvizat și cu puțini spectatori.

- Deci știți... sau bănuiți? Ce mai contează? Ei, bine, pentru că doriți să vă spun totul neapărat...

- În seara aceea am coborât pe nevăzute în cală și, căutând printre niște boarfe împestrițate, am îmbrăcat o rochie din cele pregătite pentru indiencele de-aici.

- Știu, știu, știu, știu. A fost un act necugetat, o necuviință. Starea mea de atunci nu i-o scuză.

- Nu mult după aceea, în timp ce mă uitam într-o oglindă, încercând să descopăr chipul logodnicei mele, felul ei grațios de-a se purta...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceea ce e al tuturor nu poate fi doar al tău. -Așa e. Niciun bun public nu poate deveni particular. Orice bun public luat în posesie devine rău public.

Cine e vinovat? Cel care cel care caută sau cel care se lasă prea mult căutat?

Și dacă ar fi să mă iau după spusele colegului meu între ale scuipatului, nu sunteți decât o femeie. -O femeie? Mă rog, o femeie, dar nu tocmai genul lui. Îi plac blondele.

Catâr bătrân și încăpățânat... -M-ați chemat, domnule?

Nu, nu, nu, nu. Cred că erau din aur. Nu, nu aveau cum să fie de aur de vreme ce noi am scuipat peste ele. Pentru că nu există nebunul care să acopere cu coji de semințe un astfel de metal nobil.

Citat aleatoriu