Nu aveau altă grijă decât să-și vadă plata zilei în buzunar, să bea, să se lase furați... și-napoi, la bord, spre alte ținuturi!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:29:48 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu vreau s-adorm. Vreau să rămân aici, afară, vreau să mă gândesc la atâtea...

- Ești ciudată în seara asta, și e târziu. Cred c-a trecut de zece-jumătate.

- Știi c-ar trebui să te-mbarci pe un vapor adevărat? Să călătorești în toată lumea.

- Bărbații din familia noastră au fost întotdeauna marinari, după câte spuneai.

- Erau buni marinari?

- Eu eram secund. Muncă grea, toți am muncit din greu pe mare și aproape pe nimic.

- Nu aveau altă grijă decât să-și vadă plata zilei în buzunar, să bea, să se lase furați... și-napoi, la bord, spre alte ținuturi!

- Bătrâna vrăjitoare, marea, îi chema la ea, mai devreme sau mai târziu.

- Ah, ce bărbați! Și toate femeile din familia noastră s-au măritat cu marinari?

- Orice fată care se mărită cu un marinar e nebună de legat! Mama ta ți-ar fi spus tot așa, dacă mai trăia.

- Of, Doamne, îmi place așa de mult noaptea asta! Și ceața... ca și când aș fi trăit mereu numai în ceață.

- Mă simt... parc-aș fi găsit ceva ce căutam de multă vreme. Ca și cum ăsta ar fi locul potrivit pentru mine. Mi se pare că-ncep să uit tot ce-am fost.

- Mă simt limpede și pură ca apa mării și pentru prima oară mă simt fericită. Doamne, atât de fericită n-am fost niciodată!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu