- Și eu mă simt atrasă...
- Te simți atrasă de mare?
- Da.
- Cred că trebuie s-o ai în sânge și dumneata.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

emanoil petruț mare

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:36:53 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Apa ajungea pân' la catarguri și, dacă nu eram eu cu mușchii mei, zău că s-ar fi răzvrătit și ăi de la mașini.

- Ai muncit serios...

- În ultima clipă a fost o luptă crâncenă, fiecare vroia să se salveze.

- Nu-mi aduc aminte ce-a urmat, dar ne-am trezit, toți patru câți am ajuns aici, pe barcă.

- Când ne-a ridicat un val pe creasta lui, aruncai o privire împrejur. Bucăți se făcuse corabia, cu oameni cu tot.

- Vai, ce groaznic sfârșit!

- Și eu mă simt atrasă... -Te simți atrasă de mare? -Da. -Cred că trebuie s-o ai în sânge și dumneata.

- Bătrânul n-a fost un șobolan de șlepuri, iartă-mă, toată viața lui. Se vede după vas.

- Și toți bărbații din familia mea, după tată și după mamă, au fost marinari, pe câte își amintește tata. Toate femeile au luat bărbați marinari.

- Numai pe mare găsești bărbați adevărați, tot unul și unul!... buni pentru fete frumoase și pline de viață. Așa ca dumneata...

- Iar o iei de la-nceput? Ești irlandez, nu?

- Marinarii vin rar pe-acasă, așa spune tata.

- Pe mare e viața aspră. Singurele femei pe care le-ntâlnim în porturile lumii nu sunt câtuși de puțin femei. Cred c-ai înțeles ce vreau să spun. Sunt dezgustătoare și fără inimă. Nu caută decât să ne jupoaie de bani.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu