Din ziua când am plecat de-acasă să cutreier mările, e prima oară când stau de vorbă cu o femeie cinstită.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:37:55 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Bătrânul n-a fost un șobolan de șlepuri, iartă-mă, toată viața lui. Se vede după vas.

- Și toți bărbații din familia mea, după tată și după mamă, au fost marinari, pe câte își amintește tata. Toate femeile au luat bărbați marinari.

- Numai pe mare găsești bărbați adevărați, tot unul și unul!... buni pentru fete frumoase și pline de viață. Așa ca dumneata...

- Iar o iei de la-nceput? Ești irlandez, nu?

- Marinarii vin rar pe-acasă, așa spune tata.

- Pe mare e viața aspră. Singurele femei pe care le-ntâlnim în porturile lumii nu sunt câtuși de puțin femei. Cred c-ai înțeles ce vreau să spun. Sunt dezgustătoare și fără inimă. Nu caută decât să ne jupoaie de bani.

- Din ziua când am plecat de-acasă să cutreier mările, e prima oară când stau de vorbă cu o femeie cinstită.

- Dar, dacă spui că viața pe mare e atât de grea, de ce nu renunți?

- Să muncesc pe uscat? Nu sunt făcut pentru asta, dră.

- Eram sigură c-ai să-mi răspunzi așa.

- Dar și pe mare sunt slujbe bune și rele. Cred că, dacă aș fi muncit ca fochist pe un transatlantic, aș fi fost în stare să-mi înjghebez o căsuță în care să stau câte-o săptămână în fiecare lună.

- Cred că atunci aș fi putut să-mi găsesc o fată cuminte ca dumneata, care să mă ia de bărbat.

- N-ar avea de ce să-i pară rău. N-aș mai bea și n-aș mai trece de la una la alta, ca pân-acum.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ceață, ceață... vreme câinoasă, nici nu vezi încotro s-o iei. O știe numai marea asta afurisită!

Pe dracu! Ceața-i cea mai afurisită mârșăvie dintre trădările mării. Și, de zece zile de când navigăm, acum pare și mai afurisită.

Vin de la un camarad, de pe alt vapor. Un prieten irlandez... avea o sticlă de whisky și-am băut-o numai noi doi. Dar tot mi-e sete.

Mă duc să beau o sticlă de whisky, ca să-mi clătesc gura după sărutarea ta. Mă-mbăt, ca să nu-mi mai amintesc că exiști pe lume. Și mă-mbarc, să mă duc până la capătul pământului.

Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.

Citat aleatoriu