Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Avarul (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:42:11.418 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Așteptați puțin să-mi pun livreaua de vizitiu... Așa. Vă ascult.
- Trebuie curățată trăsura și caii înhămați, să vă duceți la Iarmaroc.
- Caii dumneavoastră, domnule? Pe cinstea mea, nici nu sunt în stare să se urnească din loc, nu vreau să spun că zac în grajd, sărmanele dobitoace, nici n-au pe ce să zacă. Ar fi să mint dacă aș spune așa ceva.
- I-ați supus la un post atât de aspru, încât n-a mai rămas din ei decât niște umbre, niște imitații de cai.
- S-au îmbolnăvit că nu fac nimic.
- Mi se rupe inima când îi văd cât de istoviți sunt, căci îmi iubesc atât de mult caii, încât parcă sufăr eu însumi când îi văd chinuindu-se.
- În fiece zi îmi rup bucățica de la gură ca să le-o dau lor.
- Trebuie să fie cineva prea hain ca să n-aibă câtuși de puțin milă de animale.
- E un drum până la Iarmaroc. Nu e mare lucru.
- Nu, domnule, eu n-am curajul să-i mân. Ar trebui să-mi calc pe inimă ca să-i lovesc cu biciul în starea în care sunt. Cum vreți să poată urni trăsura când ei singuri nu se pot mișca?
- Domnule, dacă-mi dați voie, voi aranja eu cu vecinul Picard să conducă el trăsura, oricum, tot trebuie să ne ajute și la bucătărie.
- Fie.Prefer să piară de mâna altuia decât de mâna mea.
- Atunci, așa rămâne.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu