Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Avarul (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:49:59.482 în înregistrarea originală.
- Ei bine, fie, fiindcă vrei să vorbesc altfel, dați-mi voie, domnișoară, să iau eu locul tatii și să vă mărturisesc că n-am văzut pe lume nimic mai fermecător ca dumneata.
- Nimic nu se poate asemăna cu fericirea de a fi iubit de dumneata și a fi soțul dumitale, e o glorie, o fericire pe care aș prefera-o ursitei celor mai fericiți prinți din lume.
- Da, domnișoară, fericirea de a fi a mea e pentru mine cea mai frumoasă comoară... pe care mi-o doresc din tot sufletul.
- Sunt în stare să fac orice pentru a câștiga o ființă atât de scumpă, chiar piedicile cele mai mari...
- Mai domol, băiatule, mai domol!
- Acest compliment îl fac domnișoarei în numele dumitale.
- Hai, aduceți scaune! -Nu, nu, mai bine să mergem la iarmaroc ca să ne întoarcem mai repede... și să continuăm apoi discuția în voie, nu? -Să se înhame caii la trăsură!
- O să le conduc eu, deoarece dumneata rămâi aici, tată.
- Ne întoarcem curând. Hai, domnișoară Mariane, să plecăm.
- Ia spune-mi, Cléante... lăsând la o parte faptul că ea va deveni mama ta vitregă, cum ți se pare această persoană?
- Cum mi se pare?
- Vorbind sincer, n-o găsesc așa cum mi-am închipuit-o. E prea cochetă, destul de stângace... frumusețe mediocră și inteligență din cele mai comune.
- Să nu crezi că aș vrea să te dezamăgesc... căci dacă trebuie să am o mamă vitregă, mi-e totuna dacă este asta sau alta.
Citat aleatoriu