- Oricât ai fi de neîntrecut, un altul te-ar putea înlocui.
- Cu greu.
- Să zicem.

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:01.037 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ia uitați-vă la el. Vrea să aibă bun simț și judecată. Păi însușiri d-astea avem și noi. Șterge-o!

- Și nu vă puteți oare împăca? Greșeala pe care ai făcut-o e chiar atât de gravă?

- Dacă aș fi în locul dumitale, m-aș duce la oamenii aceia. Le ești mai necesar decât îți închipui.

- Sunt sigur că acum, când nu-i mai fac să râdă, se plictisesc câinește.

- Ei, așadar, m-aș duce să-i caut. Nu le-aș da răgaz să mă uite și să se întoarcă spre vreo distracție mai cuviincioasă, fiindcă nu se știe ce se poate întâmpla.

- De așa ceva nu mă tem. N-o să se întâmple niciodată.

- Oricât ai fi de neîntrecut, un altul te-ar putea înlocui. -Cu greu. -Să zicem.

- În locul dumitale, totuși m-aș duce, cu mutra asta deznădăjduită, cu ochii rătăciți, cu gulerul descheiat, cu părul vâlvoi. În starea tragică în care te găsești.

- M-aș arunca la picioarele divinității, mi-aș lipi fața de țărână și, fără să mă ridic, i-aș spune cu voce stinsă și suspinătoare: iartă-mă, doamnă, iartă-mă, sunt un nemernic și un mișel.

- A fost o clipă nenorocită, fiindcă știți foarte bine că nu sunt făcut să am o judecată sănătoasă și vă făgăduiesc că nu voi avea-o niciodată cât voi trăi.

- Da, sigur, ai dreptate. Așa ar fi cel mai bine.

- Totuși, să mă umilesc în fața unei maimuțe, să cer îndurare la picioarele unei mici paiațe pe care o urmăresc fără răgaz fluierăturile spectatorilor...

- Eu, Rameau, fiul domnului Rameau, spițerul din Dijon, care e un om cumsecade și care nu și-a îndoit niciodată genunchii înaintea nimănui? Eu, Rameau, nepotul celui numit Marele Rameau?

[...]

Citat aleatoriu