Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:38.473 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ei, așadar, m-aș duce să-i caut. Nu le-aș da răgaz să mă uite și să se întoarcă spre vreo distracție mai cuviincioasă, fiindcă nu se știe ce se poate întâmpla.
- De așa ceva nu mă tem. N-o să se întâmple niciodată.
- Oricât ai fi de neîntrecut, un altul te-ar putea înlocui.
- În locul dumitale, totuși m-aș duce, cu mutra asta deznădăjduită, cu ochii rătăciți, cu gulerul descheiat, cu părul vâlvoi. În starea tragică în care te găsești.
- M-aș arunca la picioarele divinității, mi-aș lipi fața de țărână și, fără să mă ridic, i-aș spune cu voce stinsă și suspinătoare: iartă-mă, doamnă, iartă-mă, sunt un nemernic și un mișel.
- A fost o clipă nenorocită, fiindcă știți foarte bine că nu sunt făcut să am o judecată sănătoasă și vă făgăduiesc că nu voi avea-o niciodată cât voi trăi.
- Da, sigur, ai dreptate. Așa ar fi cel mai bine.
- Totuși, să mă umilesc în fața unei maimuțe, să cer îndurare la picioarele unei mici paiațe pe care o urmăresc fără răgaz fluierăturile spectatorilor...
- Eu, Rameau, fiul domnului Rameau, spițerul din Dijon, care e un om cumsecade și care nu și-a îndoit niciodată genunchii înaintea nimănui? Eu, Rameau, nepotul celui numit Marele Rameau?
- Eu, care am compus bucăți pentru clavecin, necântate de nimeni, dar singurele bucăți care vor trece în posteritate și vor fi cântate.
- Eu? Eu... în sfârșit, să mă duc? Ei bine, domnule, află că mi-e cu neputință.
- Simt... simt aici ceva care se împotrivește și-mi spune: Rameau, n-ai să faci una ca asta.
- Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu