M-aș arunca la picioarele divinității, mi-aș lipi fața de țărână și, fără să mă ridic, i-aș spune cu voce stinsă și suspinătoare: iartă-mă, doamnă, iartă-mă, sunt un nemernic și un mișel.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:17.337 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Dacă aș fi în locul dumitale, m-aș duce la oamenii aceia. Le ești mai necesar decât îți închipui.

- Sunt sigur că acum, când nu-i mai fac să râdă, se plictisesc câinește.

- Ei, așadar, m-aș duce să-i caut. Nu le-aș da răgaz să mă uite și să se întoarcă spre vreo distracție mai cuviincioasă, fiindcă nu se știe ce se poate întâmpla.

- De așa ceva nu mă tem. N-o să se întâmple niciodată.

- Oricât ai fi de neîntrecut, un altul te-ar putea înlocui.

- În locul dumitale, totuși m-aș duce, cu mutra asta deznădăjduită, cu ochii rătăciți, cu gulerul descheiat, cu părul vâlvoi. În starea tragică în care te găsești.

- M-aș arunca la picioarele divinității, mi-aș lipi fața de țărână și, fără să mă ridic, i-aș spune cu voce stinsă și suspinătoare: iartă-mă, doamnă, iartă-mă, sunt un nemernic și un mișel.

- A fost o clipă nenorocită, fiindcă știți foarte bine că nu sunt făcut să am o judecată sănătoasă și vă făgăduiesc că nu voi avea-o niciodată cât voi trăi.

- Da, sigur, ai dreptate. Așa ar fi cel mai bine.

- Totuși, să mă umilesc în fața unei maimuțe, să cer îndurare la picioarele unei mici paiațe pe care o urmăresc fără răgaz fluierăturile spectatorilor...

- Eu, Rameau, fiul domnului Rameau, spițerul din Dijon, care e un om cumsecade și care nu și-a îndoit niciodată genunchii înaintea nimănui? Eu, Rameau, nepotul celui numit Marele Rameau?

- Eu, care am compus bucăți pentru clavecin, necântate de nimeni, dar singurele bucăți care vor trece în posteritate și vor fi cântate.

- Eu? Eu... în sfârșit, să mă duc? Ei bine, domnule, află că mi-e cu neputință.

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu