În locul dumitale, totuși m-aș duce, cu mutra asta deznădăjduită, cu ochii rătăciți, cu gulerul descheiat, cu părul vâlvoi. În starea tragică în care te găsești.

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:06:06.589 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și nu vă puteți oare împăca? Greșeala pe care ai făcut-o e chiar atât de gravă?

- Dacă aș fi în locul dumitale, m-aș duce la oamenii aceia. Le ești mai necesar decât îți închipui.

- Sunt sigur că acum, când nu-i mai fac să râdă, se plictisesc câinește.

- Ei, așadar, m-aș duce să-i caut. Nu le-aș da răgaz să mă uite și să se întoarcă spre vreo distracție mai cuviincioasă, fiindcă nu se știe ce se poate întâmpla.

- De așa ceva nu mă tem. N-o să se întâmple niciodată.

- Oricât ai fi de neîntrecut, un altul te-ar putea înlocui.

- În locul dumitale, totuși m-aș duce, cu mutra asta deznădăjduită, cu ochii rătăciți, cu gulerul descheiat, cu părul vâlvoi. În starea tragică în care te găsești.

- M-aș arunca la picioarele divinității, mi-aș lipi fața de țărână și, fără să mă ridic, i-aș spune cu voce stinsă și suspinătoare: iartă-mă, doamnă, iartă-mă, sunt un nemernic și un mișel.

- A fost o clipă nenorocită, fiindcă știți foarte bine că nu sunt făcut să am o judecată sănătoasă și vă făgăduiesc că nu voi avea-o niciodată cât voi trăi.

- Da, sigur, ai dreptate. Așa ar fi cel mai bine.

- Totuși, să mă umilesc în fața unei maimuțe, să cer îndurare la picioarele unei mici paiațe pe care o urmăresc fără răgaz fluierăturile spectatorilor...

- Eu, Rameau, fiul domnului Rameau, spițerul din Dijon, care e un om cumsecade și care nu și-a îndoit niciodată genunchii înaintea nimănui? Eu, Rameau, nepotul celui numit Marele Rameau?

- Eu, care am compus bucăți pentru clavecin, necântate de nimeni, dar singurele bucăți care vor trece în posteritate și vor fi cântate.

[...]

Citat aleatoriu