Dacă ai ști... Dacă ai ști cât sufăr la gândul că în aceeași casă, alături de mine, se năruie altă viață: a dumitale.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:57.017 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Zi și noapte, ca necuratul, mă urmărește gândul că viața mea e pierdută. Pentru totdeauna.
- Trecut nu am, mi l-am irosit prostește pe fleacuri. Iar prezentul e groaznic și stupid.
- Astea-s viața și dragostea mea. Unde să le pun? Ce să fac cu ele?
- Sentimentele mele se duc fără folos, ca o rază de soare care bate într-o groapă. Și mă duc și eu.
- Dacă ai ști... Dacă ai ști cât sufăr la gândul că în aceeași casă, alături de mine, se năruie altă viață: a dumitale.
- Dar ce mai aștepți? Ce blestemată de filozofie te mai ține? Înțelege odată! Înțelege!
- Se poate. Se prea poate. Totul e posibil. Totul e cu putință.
- Înainte nu beai niciodată și nu vorbeai atât de mult. Du-te și te culcă. Mă plictisești.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu