Tot timpul. Și-n tinerețe și acum am primit din partea ta o leafă de 500 de ruble pe an. Bani ca la un cerșetor. Și niciodată nu te-ai gândit să mi-o mărești. Măcar cu o rublă.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:05:11.290 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Și afară de asta, eu am muncit 10 ani ca un car și am plătit toată datoria.
- Îmi pare rău că am început această discuție.
- Moșia nu mai are nicio datorie. Și merge bine. Datorită numai străduințelor mele, personal.
- Și... și acum, acum când am îmbătrânit, vrei să mă dai pe ușă afară?
- Nu înțeleg unde vrei să ajungi.
- Tot timpul. Și-n tinerețe și acum am primit din partea ta o leafă de 500 de ruble pe an. Bani ca la un cerșetor. Și niciodată nu te-ai gândit să mi-o mărești. Măcar cu o rublă.
- De unde puteam să știu, Vania? Eu nu sunt un om cu simț practic și nu mă pricep la de-astea.
- Dar ai fi putut să ți-o mărești singur cât ai fi vrut. Nu?
- Vania!
- De ce să strici buna înțelegere dintre noi? Nu se cade!
- 25 de ani am stat cu mama asta a noastră între patru pereți, închis ca o cârtiță!
[...]