25 de ani am stat cu mama asta a noastră între patru pereți, închis ca o cârtiță!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:06:03.263 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Tot timpul. Și-n tinerețe și acum am primit din partea ta o leafă de 500 de ruble pe an. Bani ca la un cerșetor. Și niciodată nu te-ai gândit să mi-o mărești. Măcar cu o rublă.

- De unde puteam să știu, Vania? Eu nu sunt un om cu simț practic și nu mă pricep la de-astea.

- Dar ai fi putut să ți-o mărești singur cât ai fi vrut. Nu?

- Aaa! Care va să zică, de ce n-am furat? De ce nu-mi aruncați toți disprețul în față că n-am fost hoț? Așa ar fi trebuit să fac. Și acum n-aș mai fi fost un cerșetor.

- De ce să strici buna înțelegere dintre noi? Nu se cade!

- 25 de ani am stat cu mama asta a noastră între patru pereți, închis ca o cârtiță!

- Toate gândurile și sentimentele noastre pentru tine erau. Ziua vorbeam de tine, de lucrările tale. Ne mândream cu tine. Rosteam cu evlavie numele tău.

- Iar nopțile le petreceam cu cititul revistelor și cărților. Pe care acum le disprețuiesc din adâncul sufletului!

- Nu se cade să vorbești astfel, Vania! Nu se cade! Nu mai pot!

- Nu înțeleg ce dorești.

- Pentru noi, tu erai o ființă fără pereche. Și articolele tale le știam pe dinafară. Dar acum, acum... acum mi s-au deschis ochii. Văd totul.

- Scrii despre artă și habar n-ai ce e aia artă!

[...]

Cele mai bune replici din film

E frumoasă, fără îndoială, dar te uiți la ea: Mănâncă, doarme, se plimbă, ne vrăjește pe toți cu frumusețea ei. Ei, și? Asta e tot. Nu cunoaște niciun fel de îndatorire. Alții trebuie să lucreze pentru ea. E sau nu așa?

Adormisem și am visat că piciorul meu stâng nu mai era al meu.

Trandafiri de toamnă, trandafiri frumoși și triști...

Scrii despre artă și habar n-ai ce e aia artă!

Ai spus o prostie. -Ei, și? Nu sunt nebun? Am dreptul să spun prostii.

Citat aleatoriu