De unde puteam să știu, Vania? Eu nu sunt un om cu simț practic și nu mă pricep la de-astea.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:05:24.741 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Îmi pare rău că am început această discuție.

- Moșia nu mai are nicio datorie. Și merge bine. Datorită numai străduințelor mele, personal.

- Și... și acum, acum când am îmbătrânit, vrei să mă dai pe ușă afară?

- Nu înțeleg unde vrei să ajungi.

- 25 de ani am condus moșia asta. Munceam și-ți trimiteam banii ca cel mai conștiincios logofăt. Și în tot timpul ăsta, nu mi-ai mulțumit nici o singură dată.

- Tot timpul. Și-n tinerețe și acum am primit din partea ta o leafă de 500 de ruble pe an. Bani ca la un cerșetor. Și niciodată nu te-ai gândit să mi-o mărești. Măcar cu o rublă.

- De unde puteam să știu, Vania? Eu nu sunt un om cu simț practic și nu mă pricep la de-astea.

- Dar ai fi putut să ți-o mărești singur cât ai fi vrut. Nu?

- Aaa! Care va să zică, de ce n-am furat? De ce nu-mi aruncați toți disprețul în față că n-am fost hoț? Așa ar fi trebuit să fac. Și acum n-aș mai fi fost un cerșetor.

- De ce să strici buna înțelegere dintre noi? Nu se cade!

- 25 de ani am stat cu mama asta a noastră între patru pereți, închis ca o cârtiță!

- Toate gândurile și sentimentele noastre pentru tine erau. Ziua vorbeam de tine, de lucrările tale. Ne mândream cu tine. Rosteam cu evlavie numele tău.

[...]

Cele mai bune replici din film

E frumoasă, fără îndoială, dar te uiți la ea: Mănâncă, doarme, se plimbă, ne vrăjește pe toți cu frumusețea ei. Ei, și? Asta e tot. Nu cunoaște niciun fel de îndatorire. Alții trebuie să lucreze pentru ea. E sau nu așa?

Adormisem și am visat că piciorul meu stâng nu mai era al meu.

Trandafiri de toamnă, trandafiri frumoși și triști...

Scrii despre artă și habar n-ai ce e aia artă!

Ai spus o prostie. -Ei, și? Nu sunt nebun? Am dreptul să spun prostii.

Citat aleatoriu