Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:42.856 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Domnule Panfil, domnule Panfil, dar e o chestiune de onoare la mijloc.
- Nu poți să tragi într-un om fără să-l faci atent. Fără să-i acorzi dreptul să se apere. Nu se poate trage direct într-un om, domnule.
- Dumneata, fotografule, ești un sadic. Ți se citește acest viciu pe figură.
- Da, domnule. Sunt sadic, dar nu din naștere. Până acum doi ani eram un om pașnic și milos. Până atunci nu știam ce e acela un vecin. Acum știu și am devenit astenic.
- Păi mie când se șterge pe preșul meu?
- Dar se vede pe figura mea că sunt astenic?
- Plus că uit îngrozitor. Uit! Uite, de pildă, acum... nu mai știu. Ce trebuia să spun?
- Poți să taci, nu te obligă nimeni să vorbești.
- A... nu... Mi-am adus aminte. Într-o zi s-a mutat alături de mine, în același apartament o vecină, o femeie de circa 40 și ceva.
- S-a uitat în camera mea și mi-a zis: Camera asta-mi place. Mi-ar trebui pentru extindere. În două luni te fac să te muți.
- Ba am să te fac să te muți... a zis ea. Și ce credeți c-a făcut? A început să-mi facă viața un infern.
- Avea un cățel. Un cățel pe care începea să-l bată după miezul nopții ca să urle și să nu mă lase să dorm. Era un cățel cât pumnul, dar care urla cât unul ciobănesc. Ca să scap de el, într-o zi l-am aruncat în veceu... și-am tras apa.
- Ha ha... Dar bestia de vecină... ce-a făcut?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu