- S-a uitat în camera mea și mi-a zis: Camera asta-mi place. Mi-ar trebui pentru extindere. În două luni te fac să te muți.
- Și cum să te muți?
- Ei bine, i-am zis că... Că sunt și eu ambițios. Se vede pe figura mea că sunt, nu? Nu mă mut!

Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:10:03.959 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Da, domnule. Sunt sadic, dar nu din naștere. Până acum doi ani eram un om pașnic și milos. Până atunci nu știam ce e acela un vecin. Acum știu și am devenit astenic.

- Păi mie când se șterge pe preșul meu?

- Dar se vede pe figura mea că sunt astenic?

- Plus că uit îngrozitor. Uit! Uite, de pildă, acum... nu mai știu. Ce trebuia să spun?

- Poți să taci, nu te obligă nimeni să vorbești.

- A... nu... Mi-am adus aminte. Într-o zi s-a mutat alături de mine, în același apartament o vecină, o femeie de circa 40 și ceva.

- S-a uitat în camera mea și mi-a zis: Camera asta-mi place. Mi-ar trebui pentru extindere. În două luni te fac să te muți. -Și cum să te muți? -Ei bine, i-am zis că... Că sunt și eu ambițios. Se vede pe figura mea că sunt, nu? Nu mă mut!

- Ba am să te fac să te muți... a zis ea. Și ce credeți c-a făcut? A început să-mi facă viața un infern.

- Avea un cățel. Un cățel pe care începea să-l bată după miezul nopții ca să urle și să nu mă lase să dorm. Era un cățel cât pumnul, dar care urla cât unul ciobănesc. Ca să scap de el, într-o zi l-am aruncat în veceu... și-am tras apa.

- Ha ha... Dar bestia de vecină... ce-a făcut?

- Avea urletele lui înregistrate pe Tesla, pe șase piste de magnetofon și punea banda să latre numai după miezul nopții ca să mă-nnebunească.

- Am reușit să-i iau banda și să i-o rup!

- Mi-a rupt și ea o ureche în timpul încăierării, dar nu contează, a trecut... Nu trage, că se dezlipește!

[...]

Citat aleatoriu