Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Avarul (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:03:15.636 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Din trăsură, te priveau doi ochi de șobolan, speriați și vicleni, care dispăreau de îndată ce îndrăzneai să te apropii.
- E Harpagon, proprietarul casei și se ocupă cu cămătărie, afacere ce-i aduce un venit frumușel și, cum îi stă bine oricărui cămătar, este foarte zgârcit.
- În această dimineață de vară, în timp ce domnul Harpagon se plimbă prin grădină, Elise, fiica acestuia, discută în vestibul cu Valère, tânărul intendent al cămătarului.
- Spune-mi, fermecătoare Elise, de ce te-ai întristat tocmai acum, când ai avut bunătatea să mă asiguri de încrederea ta?
- Te văd suspinând, în timp ce inima mea e plină de bucurie.
- Îți pare rău că mă vezi fericit și regreți făgăduința pe care mi-ai făcut-o sub îndemnul pasiunii mele?
- Nu, Valère, nu regret nimic din tot ce fac pentru tine.
- Mă simt atrasă de o forță prea dulce și n-am nicio putere să doresc să se întâmple altfel.
- Totuși, dragostea noastră mă îngrijorează și mi-e teamă să nu te iubesc mai mult decât ar trebui.
- De ce să-ți fie teamă, Elise?
- Acea răceală ucigătoare cu care, adeseori, voi, bărbații, răsplătiți cele mai înflăcărate dovezi ale unei iubiri nevinovate.
- Nu mă nedreptăți judecându-mă după alții.
- Bănuiește-mă de tot ce vrei, Elise, numai de asta nu.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu