Ei, ora trecea, școlărița îmi dădea bănuții cu o mișcare grațioasă a mâinii și cu o reverență pe care o învățase de la profesorul de dans, iar eu îi puneam în buzunar. Mai flecăream apoi o clipă, după cum se cuvine, apoi dispăream.

[ 0 ]

Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:21:20.954 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Sol, sol, sol, sol. E un sol, domnișoară! Maică-sa se supăra: Nu mai ai ureche deloc? Uite, eu, care nu stau lângă clavecin și nu-ți văd cartea, tot simt că trebuie să fie un sol.

- Tare-ți mai necăjești profesorul. Nu pricep cum poate fi atât de răbdător. Nu reții nimic din ce-ți spun. Nu faci măcar un pas înainte.

- Iertați-mă, doamnă, iertați-mă. Într-adevăr, ar putea merge mult mai bine dacă domnișoara ar vrea, dacă ar studia puțin, dar și așa merge destul de bine.

- Vai, dacă aș fi în locul dumitale, domnule Rameau, aș ține-o un an la aceeași bucată.

- O, n-aveți nicio grijă, doamnă, n-o să treacă mai departe până când n-o să cânte bucata asta fără nicio greutate. Dar, bineînțeles, n-o să dureze atât de mult cât credeți.

- Domnule Rameau, o măgulești. Ești prea bun.

- Ei, ora trecea, școlărița îmi dădea bănuții cu o mișcare grațioasă a mâinii și cu o reverență pe care o învățase de la profesorul de dans, iar eu îi puneam în buzunar. Mai flecăream apoi o clipă, după cum se cuvine, apoi dispăream.

- Și iată ce se numea o lecție de acompaniament.

- Uite, sosesc. Sunt grav. Mă grăbesc să-mi scot mănușile. Deschid clavecinul. Încerc clapele.

- Sunt mereu grăbit. Dacă sunt lăsat să aștept cât de puțin, țip de parcă mi-ar fura banii. Peste o oră trebuie să fiu la cutare. Peste două ore, la doamna ducesă cutare.

- Sunt așteptat la masă de frumoasa marchiză, iar la plecare de acolo trebuie să merg la un concert.

- Atunci ce rost au vicleșugurile astea murdare?

- În privința asta ești de admirat.

[...]

Cele mai bune replici din film

Te îmbogățești în fiecare clipă. O zi mai puțin din viață sau un ban mai mult e același lucru. Iată marele rezultat al vieții, oricine ai fi.

Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

O, ho, ho, se aude că ar fi murit Voltaire. Cu atât mai bine. -Dar de ce cu atât mai bine? -Fiindcă iar o să ne facă vreo năzbâtie. De obicei moare cu două săptămâni înainte de a le face. Ha ha ha ha ha!

A putrezi sub marmură ori a putrezi sub țărână înseamnă tot a putrezi și nimic altceva.

Nu știu. Probabil că există o oarecare demnitate legată de natura omului, pe care nimic nu o poate înăbuși. Demnitatea asta se trezește așa, din senin, fiindcă sunt zile în care nu mi-ar păsa deloc, oricât aș fi de josnic.

Citat aleatoriu