- Atunci ce rost au vicleșugurile astea murdare?
- Murdare? De ce, vă rog? Sunt lucruri obișnuite în meseria mea. Le face toată lumea. Nu le-am inventat eu. Ar fi ciudat și stângaci din partea mea dacă nu m-aș conforma lor.

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:22:12.248 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Domnule Rameau, o măgulești. Ești prea bun.

- Ei, ora trecea, școlărița îmi dădea bănuții cu o mișcare grațioasă a mâinii și cu o reverență pe care o învățase de la profesorul de dans, iar eu îi puneam în buzunar. Mai flecăream apoi o clipă, după cum se cuvine, apoi dispăream.

- Și iată ce se numea o lecție de acompaniament.

- Uite, sosesc. Sunt grav. Mă grăbesc să-mi scot mănușile. Deschid clavecinul. Încerc clapele.

- Sunt mereu grăbit. Dacă sunt lăsat să aștept cât de puțin, țip de parcă mi-ar fura banii. Peste o oră trebuie să fiu la cutare. Peste două ore, la doamna ducesă cutare.

- Sunt așteptat la masă de frumoasa marchiză, iar la plecare de acolo trebuie să merg la un concert.

- Atunci ce rost au vicleșugurile astea murdare? -Murdare? De ce, vă rog? Sunt lucruri obișnuite în meseria mea. Le face toată lumea. Nu le-am inventat eu. Ar fi ciudat și stângaci din partea mea dacă nu m-aș conforma lor.

- În privința asta ești de admirat.

- Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

- Dacă mă voi îmbogăți vreodată, am să dau înapoi ce am luat și sunt hotărât s-o fac în toate felurile posibile: prin mese, joc, vin, femei.

- Mă tem că n-ai să te îmbogățești niciodată.

- Abia atunci mi-aș aduce aminte câte m-au făcut să sufăr și le-aș întoarce cu vârf și îndesat toate ticăloșiile.

- Îmi place să poruncesc și aș porunci. Îmi place să fiu lăudat și aș fi lăudat.

[...]

Citat aleatoriu