Uite, sosesc. Sunt grav. Mă grăbesc să-mi scot mănușile. Deschid clavecinul. Încerc clapele.

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Nepotul lui Rameau (1966).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:21:45.295 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Iertați-mă, doamnă, iertați-mă. Într-adevăr, ar putea merge mult mai bine dacă domnișoara ar vrea, dacă ar studia puțin, dar și așa merge destul de bine.

- Vai, dacă aș fi în locul dumitale, domnule Rameau, aș ține-o un an la aceeași bucată.

- O, n-aveți nicio grijă, doamnă, n-o să treacă mai departe până când n-o să cânte bucata asta fără nicio greutate. Dar, bineînțeles, n-o să dureze atât de mult cât credeți.

- Domnule Rameau, o măgulești. Ești prea bun.

- Ei, ora trecea, școlărița îmi dădea bănuții cu o mișcare grațioasă a mâinii și cu o reverență pe care o învățase de la profesorul de dans, iar eu îi puneam în buzunar. Mai flecăream apoi o clipă, după cum se cuvine, apoi dispăream.

- Și iată ce se numea o lecție de acompaniament.

- Uite, sosesc. Sunt grav. Mă grăbesc să-mi scot mănușile. Deschid clavecinul. Încerc clapele.

- Sunt mereu grăbit. Dacă sunt lăsat să aștept cât de puțin, țip de parcă mi-ar fura banii. Peste o oră trebuie să fiu la cutare. Peste două ore, la doamna ducesă cutare.

- Sunt așteptat la masă de frumoasa marchiză, iar la plecare de acolo trebuie să merg la un concert.

- Atunci ce rost au vicleșugurile astea murdare?

- În privința asta ești de admirat.

- Și apoi, nu uita mizeria. Vocea conștiinței și a onoarei nu prea se aude când îți chiorăie mațele.

- Dacă mă voi îmbogăți vreodată, am să dau înapoi ce am luat și sunt hotărât s-o fac în toate felurile posibile: prin mese, joc, vin, femei.

[...]

Citat aleatoriu